Medicamente de primăvară:Frunze verzi de leuştean şi de ţelină

Aflate la îndemână, în grădină şi în pieţe, leuşteanul şi ţelina verde şi-au pierdut aura de plante medicinale, fiind puse în ciorbe doar pentru aroma lor. Dar, pe lângă arome, cele două legume sunt extrem de bogate în clorofilă şi alte principii active, care au o imensă capacitate de a absorbi toxinele din corp. Acum, la început de mai, leuşteanul şi ţelina verde au maximumul de potenţial curativ. Să le cunoaştem mai bine şi să le facem o plecăciune înainte de a le pune pe tocător .

Leuşteanul verde


În bucătăria tradiţională românească, leuşteanul este indispensabil în timpul primăverii. Fie că este vorbaau de bucatele de Paşte, unde leuşteanul e salvator, deoarece contracarează toxicitatea ridicată a cărnii de miel, acest zarzavat este nelipsit. Apoi, este imposibil să nu îl remarci în grădină, datorită staturii sale impozante, dar şi a verdelui uşor albăstrui al frunzelor sale lucioase, ca să nu mai vorbim de aroma lui inconfundabilă. În popor, era cunoscut deopotrivă ca aliment, dar şi ca plantă magică, fiind creditat cu puteri extraordinare, de alungare a spiritelor rele. Nu exista talisman mai puternic împotriva zburătorilor, ielelor şi a altor ameninţări de dincolo, decât combinaţia dintre leuştean şi iarba creaţă (un soi de mentă de grădină). Din punct de vedere ştiinţific, principiile active pe care le conţine au o puternică acţiune terapeutică asupra aparatului respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin şi a celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci când este consumat sistematic, putând deveni, la nevoie, când este dozat corespunzător, şi un remediu eficient într-o multitudine de boli.


Leuşteanul şi digestia

Frunzele sale sunt un excelent tonic digestiv, care creşte secreţia de sucuri, alungă inapetenţa şi pune în mişcare tubul digestiv. Se recomandă contra dispepsiei, gastritei hipo- şi hiper-acide, dischineziei biliare (fiere leneşă). Leuşteanul reglează şi secreţia de sucuri gastrice, favorizează peristaltismul gastric şi eliberarea bilei din colecist, are efecte antiinflamatoare, fiind un adjuvant util în cazul colecistitei şi al pancreatitei. Tra­tamentul este simplu: se mestecă 1-2 frunze proaspete de leuştean înainte şi după masă.
În cazul lipsei poftei de mâncare, a senzaţiei de greaţă persistentă, cu un sfert de oră înainte de masă, se consumă una-două frunze proaspete de leuştean, care se mestecă îndelung. Uleiurile volatile şi substanţele amare pe care le conţin sunt un excelent stimulent digestiv şi măresc pofta de mâncare. Are, datorită acidului angelic conţinut în frunzele sale, şi efecte tonice nervoase şi psihice, fiind ca atare eficient şi în cazul anorexiei psihice. Un element interesant este că atunci când sunt consumate în cantităţi mai mari (5-10 frunze odată), efectul frunzelor de leuştean este cel opus, diminuând pofta de mâncare, şi constituie un tratament util contra apetitului alimentar excesiv.

Leuşteanul şi sănătatea intestinelor

În cazul sindromului colonului iritabil se recomandă consumul de leuştean proaspăt, în cantităţi cât mai mari, precum şi administrarea unei căni de infuzie combinată de frunze de leuştean, de două ori pe zi. Un studiu recent arată că flavonoidele conţinute în frunzele acestei plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoasei intestinale, în timp ce substanţele sale volatile, cu efect antiseptic, reglează flora tubului digestiv. Rezultate foarte bune se obţin prin combinarea acestui tratament cu administrarea de uleiuri bogate în acizi graşi Omega 3 (conţinuţi de peşte, de seminţele de in etc.).
În cazul colicilor intestinale şi al spasmelor digestive, se bea o cană de ceai fierbinte de leuştean, obţinut prin opărirea a 2 linguriţe de frunze uscate cu 250 de ml de apă. Leuşteanul conţine substanţe active cu efecte antispastice şi carminative, fiind printre cele mai eficiente plante medicinale în aceste afecţiuni.

Leuşteanul şi bolile renale



Un studiu realizat în Germania arată faptul că sucul proaspăt de leuştean (10 linguriţe la o cană de suc de morcov, cu care se bea combinat) ajută la dizolvarea pietrelor la rinichi (uraţi, oxalaţi) şi previne formarea lor. Atunci când nu există leuştean proaspăt la îndemână, efecte excelente se obţin şi prin consumarea zilnică a 1-2 căni de infuzie combinată, preparată din 2 linguriţe de plantă uscată (frunze şi seminţe) la 250 ml de apă.
Pentru prevenirea cistitei (inclusiv a recidivelor sale) se consumă mult leuştean proaspăt, adăugat la diferite mâncăruri. Odată instalată cistita, ea se tratează cu infuzie combinată de leuştean, din care se consumă câte 3 căni pe zi, administrate la 2 ore după masă.
În cazul retenţiei de urină, se recomandă leuşteanul proaspăt, tăiat marunt, adăugat la supe calde şi în salatele de legume. Consumat în cantităţi suficiente (minimum 20 g pe zi), are efect diuretic, antispastic, fiind indicat pentru retenţiile de urină care apar post-operator, după cistitele acute, după administrarea medicamentelor ce inhibă diureza sau în unele afecţiuni tumorale. Suplimentar, se consumă sucul de leuştean proaspăt, câte 1 lingură luată din oră în oră, pe parcursul zilei. Principiile active nu doar stimulează formarea urinei şi eliminarea ei, ci ajută şi la eliminarea masivă a ureei şi a altor produşi reziduali din organism.


Leuşteanul şi pielea

În medicina populară, leuşteanul cules primăvara este considerat deopotrivă un elixir de sănătate şi de frumuseţe pentru piele, utilizările sale fiind surprinzător de diverse în acest domeniu.
* Contra tulburărilor de pigmentare (pete) ale pielii, se freacă zona afectată cu frunze proaspete de leuştean, zdrobite în prealabil. Aplicaţia durează cinci minute şi se repetă de două ori pe zi, vreme de o săptămână. Efectele sunt excepţionale în cazul petelor care apar în contact cu diverse substanţe chimice. În cazul petelor pe piele care apar pe fondul unor tulburări interne, tratamentul extern este dublat cu o cură de detoxifiere, cu o durată de minimum 2 săptămâni, timp în care se iau 12 linguriţe de suc de leuştean pe zi.
* Contra reacţiilor alergice la nivelul pielii, frunzele proaspete de leuştean se toacă foarte bine pe o planşetă de lemn sau se mărunţesc în mixer, după care se învelesc într-un tifon subţire şi se aplică pe locul afectat, unde se lasă vreme de o oră. Are efecte antihistaminice directe, diminuează inflamaţia, calmează mâncărimile.
* Pentru tratarea arsurilor de gradele I şi II, se striveşte o mână de frunze proaspete de leuştean pe o planşetă de lemn, apoi se aplică pe locul afectat, unde se ţin vreme de minimum o oră. Această aplicaţie are efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne infecţia şi grăbeşte refacerea ţesuturilor distruse.

Leuşteanul şi protecţia... magică

În Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dădea să mănânce dimineaţa turte de grâu cu leuştean verde, ca să fie ferite de "zburători şi alte ispitiri necurate". În nordul Moldovei, se credea că rădăcina de leuştean, dezgropată în Vinerea Mare şi administrată pisată în fiecare seară, ajută la alungarea spiritelor rele din om, fiind o metodă de exorcizare. De asemenea, se credea că, adăugate în apa din scăldătoare, frunzele de leuştean alungă gândurile negre.


Ţelina verde



Lăsate pe nedrept în umbră de către bulbul plantei, frunzele ţelinei sunt, de fapt, mult mai active din punct de vedere terapeutic decât legendara sa rădăcină. Chiar şi în mâncăruri, ţelina verde, proaspăt tocată, dă o aromă şi un gust mai plăcut şi mai puternic decât rădăcina. Pe urmă, ca şi leuşteanul, a cărui "verişoară" este, ţelina face parte din familia Apiaceae, frunzele ei având proprietăţi terapeutice destul de asemănătoare, dar şi unele caracteristici speciale, deloc de neglijat. La fel ca şi leuşteanul, ţelina conţine în frunzele sale uleiuri volatile cu efecte antibiotice, flavone cu acţiune antioxidantă ori clorofilă cu efecte antitumorale şi antivirale. Pe de altă parte, proprietăţile sale afrodisiace, dar şi cele anti-îmbătrânire şi de reglaj hormonal fac din ţelină un remediu redutabil, fără sea­măn în bucătărie şi în... farmacie. În cele ce urmează, vom afla mai multe despre proprietăţile acestui zarza­vat-medicament:

Ţelina şi hormonii feminini

Frunzele proaspete de ţelină sunt un excepţional reglator al activităţii ovarelor şi a glandelor cortico-suprarenale. Sucul de ţelină verde (10 linguri pe zi) previne ciclul menstrual dureros, regularizează perioadele de timp dintre menstre şi stimulează uşor apariţia ovulaţiei. Acelaşi suc este un excepţional ajutor pentru tulburările care apar pe fond de stres la nivelul glandelor suprarenale. Femeile care reţin apă în ţesuturi, care transpiră foarte abundent sau care au tulburări de apetit ar trebui să facă o cură de minimum 30 de zile cu suc de ţelină, din care să consume câte 50 ml, de 2 ori pe zi.
* Contra frigidităţii - se consumă 50-100 ml de vin obţinut din frunze şi seminţe de ţelină, preparat după reţeta de mai jos. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum două ore după consumarea alimentelor şi cu 15-30 minute înaintea actului sexual. Efectele sunt rapide. Pentru îmbunătăţirea vieţii sexuale pe termen lung, se recomandă şi salatele cu frunze de ţelină, pulberea de seminţe de ţelină (2 g pe zi), care au efecte puternice de relansare a activităţii ovarelor.

Ţelina şi reîntinerirea

Frunzele de ţelină stopează procesele oxidative de la nivel celular, prevenind şi chiar inversând sensul proceselor de îmbătrânire. Se recomandă consumul de frunze de ţelină proaspăte (minimum 50 g zilnic), asociat cu o dietă preponderent crudivoră, cele două mijloace terapeutice conjugate făcând adevărate minuni. Se ţine o cură de minimum 3 luni, timp în care se consumă zilnic ţelina proaspătă, asociată cu o alimentaţie integral vegetariană, gătită termic doar în proporţie de 30%.
Frunzele de ţelină sunt foarte eficiente contra problemelor oculare, osoase, musculare şi articulare, deoarece sunt bogate în flavonoide, cu efecte antiinflamatoare, în vitamina C, în fitohormoni cu efect întineritor. Cura cu ţelină este foarte importantă şi pentru com­baterea efectelor secundare nefaste ale corticoizilor, diureticelor şi statinelor, cu care sunt adesea tratate afecţiunile vârstei a treia.

Ţelina şi bolile cardio-vasculare

Sucul din ţelină verde este folosit în mod tradiţional în China pentru reducerea presiunii arteriale şi prevenirea bolilor de inimă. Reţeta este simplă: se amestecă sucul de frunze cu miere în cantităţi egale şi se administrează 5 linguri din acest amestec, de 3 ori pe zi, timp de minimum o lună. Studii recente au arătat că după 6 săptămâni de tratament, valorile presiunii arteriale au scăzut, la cei mai mulţi dintre pacienţi, cu 12-15%, aceasta datorându-se atât efectelor vasodilatatoare, cât şi celor diuretice ale acestui zarzavat.
Frunzele de ţelină sunt eficiente şi contra ischemiei cardiace, ajutând la prevenirea infarctului. Aceasta, deoarece ţelina are în compoziţia frunzelor sale aşa-numitele "ftalide", substanţe care au efecte relaxante asupra musculaturii netede şi care fac arterele să îşi mărească diametrul. Mai mult, această categorie de substanţe reduce nivelul hormonilor de stres din sânge, împiedicând astfel vasoconstricţia şi puseele de hipertensiune. Se recomandă cura cu suc de ţelină (150 ml pe zi), dar şi consumul de ţelină sub formă de salată, în cure de 6 săptămâni, minimum.

Ţelina şi cancerul

Studii de laborator au arătat că anumite substanţe active din ţelină, aşa-numiţii compuşi acetilenici, stopează creşterea tumorilor. Alte substanţe din acest zarzavat, cumarinele, au un important rol în prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se recomandă - atât pentru prevenire, cât şi ca adjuvant contra afecţiunilor tumorale - consumul de ţelină proaspătă, sub formă de salată, câte 50-70 g pe zi.
Efecte deosebite are ţelina contra cancerului de colon şi de rect, un studiu făcut în China, la Colegiul de Medicină din Harbin, pe 336 de cazuri de cancer colo-rectal, a dovedit că un consum ridicat de frunze de ţelină şi de ceapă verde, în special, şi de zarzavaturi verzi, în general, ameliorează această formă de cancer. Un rol la fel de important îl au - se pare - cele două vegetale şi în prevenirea acestei forme de cancer. Se recomandă, aşadar, consumul zilnic de salate de crudităţi, asezonate din belşug cu frunze de ţelină şi de ceapă verde.
Ca adjuvant contra leucemiei şi a limfomului malign Hodgkin se recomandă consumul de suc de ţelină verde, câte 100 ml, de două ori pe zi, combinat în proporţii egale cu suc de rădăcină de morcov. Sucul se bea foarte proaspăt, pentru a împiedica deteriorarea unor substanţe conţinute de frunzele de ţelină, substanţe care sunt o speranţă în tratamentul acestor afecţiuni. Studii de medicină experimentală au arătat că mai multe principii active conţinute de ţelină (luteolina şi ftalidele) inhibă dezvoltarea tumorilor, inducând apoptoza, adică moartea programată a celulelor canceroase.

Ţelina şi frumuseţea

Salatele de crudităţi cu multă ţelină verde sunt un adevărat elixir în tratarea supragreutăţii, a problemelor pielii, dar şi a retenţiei de apă din corp. Această plantă are efecte diuretice, ajutându-ne să eliminăm excesul de apă din ţesuturi şi ajutându-ne la "topirea" mai eficientă a adipozităţilor în exces. De asemenea, ţelina verde consumată zilnic (40-70 g) reduce reactivitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea aşa-numitelor "accese de foame", care apar frecvent la obezi, mai ales în condiţii de tensiune emoţională, de gol sufletesc, de frustrare afectivă. Salatele cu multă ţelină verde, consumate zilnic, întineresc pielea, făcând-o mai elastică, mai luminoasă şi mai netedă. Datorită conţinutului său de clorofilă şi de siliciu organic, ţelina mai este folosită şi ca tonic pentru păr şi unghii.

Modalităţi de administrare a zarzavaturilor de primăvară

Adaos în mâncare
Foarte multe din mâncărurile de zi cu zi pot căpăta mai multă savoare prin adăugarea de frunze de leuştean ori ţelină foarte fin tocate, aşa încât să nu li se simtă prea tare asprimea. Tradiţional, cele două zarzavaturi sunt adăugate în mâncărurile calde, cum ar fi ciorbele, tocăniţele, drobul, însă este recomandat ca acest zarzavat să fie pus şi după prepararea termică, nu doar în timpul ei, pentru păstrarea unei părţi importante din conţinutul lor de vitamine şi enzime. Folosiţi frunzele de ţelină şi leuştean şi ca adaos aromatic şi, totodată, ca element decorativ, în salate, sandviciuri, sosuri ori garnituri.

Sucul
Pentru a obţine sucul de leuştean sau ţelină se mixează o mână de frunze proaspete, la care s-au adăugat 4 linguri de apă, după care se lasă jumătate de oră la macerat, apoi se filtrează. Licoarea obţinută este bine să se consume imediat sau să fie păstrată la fri­gider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspăt obţinut din frunzele de leuştean sau ţelină este un puternic medicament care, de obicei, nu se administrează singur, ci diluat în puţin suc de rădăcină de morcov. De regulă, se iau de 4 ori pe zi câte 3-4 linguri de suc de frunze, diluate în câte un sfert de pahar de suc de morcov.

Vinul
O sută de grame de frunze de leuştean proaspăt sau de ţelină proaspătă se toacă mărunt şi se pun la macerat în 750 ml de vin alb, într-o sticlă care se închide ermetic şi se păstrează la temperatura camerei, vreme de două săptămâni. După trecerea acestei perioade, amestecul se filtrează, iar preparatul astfel obţinut se păstrează la rece, în recipiente bine închise. Se bea câte un păhărel înainte de masă. Vinul de leuştean este un leac străvechi, cunoscut pentru efectele sale în combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace, asociate cu retenţia de lichide.
Vinul de ţelină, la rândul său, este un puternic diuretic, reglează menstrele şi activitatea ovarelor. Dacă la macerare se adaugă, alături de frunze, şi vreo 10 g de seminţe de ţelină pisate, vinul capătă proprietăţi afrodisiace, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Sursa:http://www.formula-as.ro